Apelul sau recursul incident nu pot fi limitate la obiectul apelului sau recursului principal în procesul civil, a stabilit ICCJ

februarie 20, 2020

Obiectul apelului sau recursului incident poate viza și alte chestiuni din hotărâre, nu doar dispozițiile hotărârii atacate prin apelul/recursul principal.

„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din Codul de procedură civilă, apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia”, concluziona recent ICCJ (Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii), în cadrul Deciziei nr. 14/2020.

Partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe poate să facă apel. În procesul în care se judecă acest apel (principal), cealaltă parte poate face și ea apel, „printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe”, potrivit codului. Acesta din urmă este un apel incident. Același raționament se aplică și în privința recursului incident.

ICCJ a decis, că partea care formulează apel sau recurs incident poate să conteste orice altă chestiune și nu e obligatoriu să “contureze” cererea în sfera motivelor celui care a înregistrat apelul/recursul principal.

În ceea ce privește recursul, acesta trebuie înțeles prin referire la natura sa, motivele de recurs fiind totuși limitate față de cele de apel, recurentul putând obține doar casarea hotărârii atacate pentru motive de nelegalitate. Însă, în privința invocării motivelor, și aici se aplică interpretarea ICCJ, adică recursul incident nu este limitat la obiectul recursului principal.

ICCJ a mai tranșat și problema autorității de lucru judecat. Înalta Curte a reținut că, „invocând faptul că, prin apelul sau recursul incident, nu se poate ataca ceea ce nu a fost atacat prin apelul principal, pentru că s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești, în oricare din formele ei de manifestare […], se ignoră dispozițiile art. 430 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Curtea a continuat, precizând că „acestea reglementează faptul că, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, fără a face distincție între căi de atac principale sau incidentale, autoritatea de lucru judecat este una provizorie”.